La 18 mai 1721, Papa Inocențiu al XIII-lea promulga Bula „Rationi congruit”, documentul pontifical prin care era instituită în mod canonic Episcopia de Făgăraș, întemeiată anterior prin Diploma împăratului Carol al VI-lea, emisă în anul 1717. Acest act reprezintă unul dintre momentele fundamentale din istoria Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, care i-a definit statutul și organizarea canonică în cadrul Bisericii Catolice până la mijlocul secolului al XIX-lea.
În contextul consolidării vieții bisericești și administrative, Episcopul Ioan Inocențiu Micu Klein a decis, în luna mai a anului 1737, mutarea reședinței episcopale de la Făgăraș la Blaj. Din acest moment, Mica Romă va deveni centrul spiritual, cultural și național al românilor greco-catolici din Transilvania.
Un nou moment de importanță majoră a avut loc la 26 noiembrie 1853, când Papa Pius al IX-lea a emis Bula „Ecclesiam Christi”, prin care a fost restaurată Mitropolia de Alba Iulia și Făgăraș iar Episcopia de Făgăraș a fost înălțată la demnitatea de Arhiepiscopie, cu titlul de Făgăraș și Alba Iulia.
În epoca contemporană, la 14 decembrie 2005, Papa Benedict al XVI-lea a emis „Bula Ad totius dominici gregis”, prin care Provincia Mitropolitană Greco-Catolică Română a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie Majoră.
Aniversarea celor 305 ani de la înființarea canonică a Episcopiei de Făgăraș reprezintă un prilej de recunoștință pentru moștenirea spirituală și culturală a Bisericii Greco-Catolice, pentru mărturia înaintașilor și pentru rolul esențial pe care această Biserică l-a avut în afirmarea identității, credinței și unității românilor din Transilvania.
Istoria Bisericii noastre este o istorie a credinței, culturii și fidelității. Pentru a descoperi mai bine acest drum al mărturisirii și speranței, vă invităm să citiți articolul „Zece întrebări despre Istoria Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolică”, disponibil AICI.
Biroul de Presă al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș