În Duminica a IX-a după Rusalii, 2 august 2026, Preasfinția Sa Cristian, Episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, a celebrat Sfânta Liturghie în Catedrala „Sfânta Treime” din Blaj. În cuvântul de învățătură, pornind de la Evanghelia după Sfântul Matei, care relatează umblarea lui Isus pe mare și încercarea lui Petru de a merge la El pe apă, Preasfinția Sa a vorbit despre chemarea lui Dumnezeu, despre curajul de a ieși din propriile noastre siguranțe și, mai ales, despre necesitatea de a ne păstra privirea ațintită asupra lui Cristos.
„Doamne, poruncește-mi să vin la Tine!”, strigătul lui Petru este, în fond, și dorul cel mai profund al omului: dorința de a fi cu Domnul, de a merge spre El și de a-L întâlni, a spus Preasfinția Sa Cristian.
Pornind de la aceste cuvinte, PS Cristian a subliniat că ele exprimă dorul profund al omului de a fi cu Dumnezeu și de a merge spre întâlnirea cu El. Până la această întâlnire, însă, fiecare dintre noi este chemat să-și parcurgă drumul vieții alegându-L pe Cristos în faptele, atitudinile și alegerile de fiecare zi.
Petru coboară din barcă și pășește pe apă pentru că își ține privirea asupra Celui care îl cheamă. Pentru PS Cristian, acest gest devine o imagine a credinței: suntem chemați să ieșim din siguranțele și prejudecățile noastre și să avem curajul de a răspunde chemării lui Dumnezeu.
„Să coborâm din barca vieții noastre și să mergem înspre Cel care ne cheamă. Și să-I recunoaștem vocea, că El nu poate să ne cheme decât spre întâlnire, spre desăvârșire și spre mântuire.”
Atât timp cât Petru privește spre Isus, el reușește să facă ceea ce este omenește imposibil: să meargă pe apă. La fel, și noi putem depăși ceea ce pare imposibil atunci când privirea ne rămâne ațintită asupra lui Cristos.
„De ce a reușit să facă lucruri imposibile? Și de ce și noi vom putea face lucruri imposibile din punct de vedere omenesc? Dacă vom avea privirea ațintită asupra lui Isus singur.”
Când Petru își mută însă privirea spre furtună, spre vânt și spre valuri, frica îl cuprinde și începe să se scufunde. Evanghelia ne arată astfel cât de ușor ne poate desprinde teama de Dumnezeu, dar și că, în momentele noastre de cădere, Domnul nu ne abandonează. El este Cel care întinde mâna și ne ridică.
Preasfinția Sa a amintit în acest context icoana Învierii Domnului, în care Cristos îi prinde de mână pe Adam și Eva și îi scoate din suferință spre Înviere. Imaginea exprimă inițiativa iubitoare a lui Dumnezeu, care vine în întâmpinarea omului chiar și atunci când acesta se clatină sau se scufundă.
De aceea, în încheiere, PS Cristian ne-a îndemnat să păstrăm această certitudine în toate încercările vieții: „Cel care ne cheamă este Domnul”. Chiar și în căderile și în mersul nostru șovăitor, să nu uităm că El este aproape și că ne poate ridica.
„Credincios este cel care vă cheamă, el va și îndeplini.” (1Tes 5,24)
VIDEO: PS Cristian: „Să coborâm din barca vieții noastre și să mergem înspre Cel care ne cheamă”
Nicu Goga
Biroul de Presă al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș